În căutarea surselor alternative de energie, oamenii de știință au identificat un fenomen geologic rar și promițător în inima României: un rezervor subteran bogat în hidrogen, situat în ofiolitul Tișovița–Iuți din sud-vestul țării, în Munţii Almăj. Ofiolitul este considerat a fi fragment al fundului oceanului. Zona este compusă din roci magmatice și metamorfice. Este considerată o bucată a scoarței oceanice care a fost adusă la suprafață prin procese tectonice. Această descoperire poate reprezenta un pas important în direcția dezvoltării unei economii verzi, bazate pe utilizarea hidrogenului ca resursă fără emisii de carbon, arată un articol științific, publicat de prof. dr. Călin Baciu și Giuseppe Etiope, în International Journal of Hydrogen Energy.
Ce este un rezervor de hidrogen natural?
Hidrogenul natural, numit și „hidrogen alb” sau „auriu”, este produs în adâncurile Pământului prin procese geochimice precum serpentinizarea peridotitelor, radioliza sau oxidarea mineralelor feroase. Acest gaz se poate acumula în roci permeabile, formând rezervoare presurizate, asemănătoare celor de petrol și gaze naturale. Exploatarea acestor rezervoare ar putea oferi o sursă de energie curată, cu un impact minim asupra mediului, spun specialiștii.
Descoperirea din România
În anii 1970, o sondă care fora pentru explorarea metalelor în zona Tișovița–Iuți a interceptat, la o adâncime de aproximativ 800 de metri, un gaz presurizat care conținea circa 29% hidrogen. Explozia gazului a fost atât de puternică, încât a provocat un incendiu care a durat câteva zile, potrivit martorilor locali. Echipajele de intervenție au reușit să oprească scurgerea și săpătura a continuat până la adâncimea finală de 1200 de metri.
Analiza probei de gaz colectată a arătat următoarea compoziție: metan (69,1%), hidrogen (28,7%), azot (0,04%), etan (0,78%), propan (0,02%) și alte hidrocarburi în cantități minore. Prezența metanului și a altor hidrocarburi indică procese geochimice complexe, inclusiv reacții de tip Fischer–Tropsch, care au avut loc după producția de hidrogen prin serpentinizare.
Structura geologică și semnificația descoperirii
Ofiolitul Tișovița–Iuți face parte din lanțul ofiolitic Balcano-Carpatin, format în urma cu peste 400 de milioane de ani. Structura sa este fragmentată de procesele tectonice alpine, iar în zona sondajului, gazul a fost găsit într-o zonă fracturată. Porțiunea superioară, mai puțin deformată și cu vene de tonalit (o rocă ignigenă, intrusivă, cu granulație grosieră), a acționat ca o „sigiliu” natural, prevenind scurgerea gazului.
Acest model este similar cu cel observat în sistemele hidrocarburilor din Cuba, unde peridotitele fracturate servesc drept rezervoare, iar serpentinitele nedeformate acționează ca roci de acoperire.
Implicații pentru viitor
Descoperirea din Tișovița–Iuți reprezintă prima observație directă a unui rezervor de hidrogen natural într-un ofiolit din România și una dintre puținele la nivel mondial. Aceasta confirmă existența unor condiții geologice favorabile pentru acumularea hidrogenului natural și deschide noi perspective pentru explorarea și exploatarea acestei resurse verzi.
În prezent, cercetătorii au detectat scurgeri de hidrogen din două foraje din zonă, cu concentrații semnificative atât în aer, cât și în apă. Aceste descoperiri susțin ideea că ofiloitele reprezintă ținte prioritare pentru explorarea și valorificarea hidrogenului natural, cu potențial de a contribui la tranziția energetică globală către surse nepoluante.
Descoperirea din Tișovița–Iuți evidențiază importanța studiilor geologice în identificarea resurselor energetice ale viitorului și subliniază rolul României în dezvoltarea industriei hidrogenului natural, un pas important către o economie mai curată și mai durabilă.
